2 definiții pentru marecuvânta


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARECUVÂNTÁ vb. v. răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera.

marecuvînta vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: marecuvânta
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marecuvânta
  • marecuvântare
  • marecuvântat
  • marecuvântatu‑
  • marecuvântând
  • marecuvântându‑
singular plural
  • marecuvântea
  • marecuvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marecuvântez
(să)
  • marecuvântez
  • marecuvântam
  • marecuvântai
  • marecuvântasem
a II-a (tu)
  • marecuvântezi
(să)
  • marecuvântezi
  • marecuvântai
  • marecuvântași
  • marecuvântaseși
a III-a (el, ea)
  • marecuvântea
(să)
  • marecuvânteze
  • marecuvânta
  • marecuvântă
  • marecuvântase
plural I (noi)
  • marecuvântăm
(să)
  • marecuvântăm
  • marecuvântam
  • marecuvântarăm
  • marecuvântaserăm
  • marecuvântasem
a II-a (voi)
  • marecuvântați
(să)
  • marecuvântați
  • marecuvântați
  • marecuvântarăți
  • marecuvântaserăți
  • marecuvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • marecuvântea
(să)
  • marecuvânteze
  • marecuvântau
  • marecuvânta
  • marecuvântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)