11 definiții pentru mardeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARDEÁLĂ, mardeli, s. f. (Arg.) Bătaie (zdravănă). – Mardi + suf. -eală.

MARDEÁLĂ, mardeli, s. f. (Arg.) Bătaie (zdravănă). – Mardi + suf. -eală.

mardea sf [At: BARONZI, L. 151 / V: măr~ / Pl: ~eli / E: mardi + -eală] (Arg) 1-2 Bătaie (zdravănă).

MARDEÁLĂ, mardeli, s. f. (Argou) Bătaie zdravănă.

MARDEÁLĂ ~éli f. pop. Bătaie zdravănă; chelfăneală. /a mardi + suf. ~eală

mardeálă f., pl. elĭ. Vulg. Trînteală, bătaĭe: a mînca mardeală la alegerĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mardeálă (arg.) s. f., g.-d. art. mardélii; pl. mardéli

mardeálă s. f., g.-d. art. mardélii; pl. mardéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a încasa o bătaie / o mardeală / o papară expr. a fi bătut (de cineva).


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARDEÁLĂ s. f. (Argotic) Bătaie (zdravănă). Cf. BARONZI, L. 151, DR. XI, 143, BL II, 168, VI, 147, BUL. FIL. IV, 135, 182. Îndărăt nu mai putem da, că intrăm noi la fabrica de mardeală. Am patru copii și n-aș vrea să-i las orfani. BENIUC, M. C. I, 282. - Pl.: mardeli. – Și: mărdeálă s. f. BARONZI, 151. – Mardi + suf. -eală.

Intrare: mardeală
mardeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mardea
  • mardeala
plural
  • mardeli
  • mardelile
genitiv-dativ singular
  • mardeli
  • mardelii
plural
  • mardeli
  • mardelilor
vocativ singular
plural

mardeală

etimologie:

  • Mardi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09