Definiția cu ID-ul 960834:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARDARIE gr. Mαρδάριος. 1. – Cozianul, autorul Lexiconului slavo-romîn. 2. Cu afer.: Ardarie, Golăescul (C Bog), al cărui nepot semna: Precopie Ardarievici Gloăescul (17 A 75); Mărdaria, Cerboae, f. (BCI VII 10). 3. Mardari, P., act.; -u, act. 4. Daru, R. (MO 10 feb. 1949) < *Mardar; Ardare, C., act.; Murdari (Tec 1); Mărdărescu. 5. Cu disimilare: Mardale (Ul 134; Î Div); Mărdale, Florea, olt., zis Mărdeali și Mărdile (Sd XXII); Mardal/i, I. (C. Lit. 1941 p. 1387); -e (Cand); -escu; Mărdăloiu, olt. (RI VI 262), cf. și subst. vechi pl.: mardale „vechituri”; cu afer.: Ardaloaia (Gr Buc). 6. Cu met.: Măldărești s. 7. Scurtat și cu schimbarea finalei: Marda, olt. (AO XVI 361); Mardăști (Puc); Mardan (Isp III1); ard. (Paș); Ardan t.; -ești t. (Cat mold II) (16 A III 48); Ardanovici (Dm; Ștef); cf. și Iordan. Mărdan (17 B I 490; Cand). 8. Cf. Mordan fam., în Chiojdu Mare; -a t. în Cătina, r. Cislău. 9. Medardie (Ceas) în loc de Mardarie.