3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

marc1 s [At: LTR / E: fr marc] Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor într-o mașină specială și folosită ca materie primă în industria alimentară.

MARC s. n. Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosită ca materie primă în industria alimentară. – Din fr. marc.

MARC s. n. Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosită ca materie primă în industria alimentară. – Din fr. marc.

MARC s.n. 1. Produs alimentar obținut prin extragerea sucului din fructe. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. [< fr. marc].

MARC2 s. n. (rugbi) prinderea balonului din zbor, când acesta a fost șutat de un adversar. (< engl. mark)

MARC1 s. n. 1. produs alimentar prin extragerea sucului din fructe. 2. reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. (< fr. marc)

MARC n. Produs în formă de pastă, obținut prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosit ca materie primă în industria alimentară. /<fr. marc

mârc1 [At: GORJAN, H. IV, 166/10 / V: sfi / E: ctm mâr + mâlc cf cârc] (Pop) 1-2 s, a (Îe) A nu zice nici ~ sau (rar) a tăcea ~ A nu spune nici un cuvânt. 3 sf (Îe) A face ~ă (pe cineva) A face pe cineva să nu scoată nici o vobă. 4 sf (Îe) A se face ~ă (pe pământ) A se ghemui. 5 av (Îe) A bate ~ă A bate zdravăn.

mârc2, ~ă smf, a [At: LIUBA-IANA, M. 116 / V: mârg / Pl: ~rci / E: srb mrk „întunecos”] 1-2 (Ban) (Cal, iapă) cu părul roșcat închis Și: murg. 3-4 (Cal, iapă) cu părul roșcat Și: roib.

MÂRC interj. (Rar; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.

MÂRC interj. (Pop.; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.

MÎRC interj. (în expr.) A nu zice nici mîrc = a nu zice nimic, a nu sufla o vorbă. Voinicul, cum îi dete feciorul drumul, nu zise nici mîrc. MARIAN, T. 331. ◊ (Substantivat) N-ai să-mi spui nici un mîrc! SBIERA, P. 20. Ba cîrc, ba mîrc v. cîrc.

MÂRC interj.: A nu zice nici ~ a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. /Contaminare între mâr și mâlc

mârc2, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis.

Marcu-Aureliu (Filozoful) m. împărat roman, viteaz și înțelept, a lăsat o carte de morală pură intitulată Cugetări (161-180).

San-Marc m. V. Marcu: San-Marc sinistru miezul nopții bate EM.

mîrc și smîrc, interj. (var. din cîrc, mîlc, mîc). Munt. A nu zice nicĭ mîrc, a nu zice nicĭ cîrc (nicĭ mîlc, nicĭ mîc). V. mĭorc.

arată toate definițiile

Intrare: marc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marc
  • marcul
  • marcu‑
plural
  • marcuri
  • marcurile
genitiv-dativ singular
  • marc
  • marcului
plural
  • marcuri
  • marcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Marc
Marc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mârc
mârc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • mârc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)