2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARANATA s. f. sg. (Învechit) Formulă de imprecație (în special la adresa hoților de cărți bisericești). V. anatemă, afurisenie. Să fie procleat și tricleat, anathima, maranatha, amin (a. 1626). I. BIANU, D. R. 131, cf. 139. Cine nu va iubi pre domnul I[su]s H[risto]s să fie blăstămat, maranatha (text marginal:l l ă p ă d a t d e l a D u m n e z e u î n v e a c i). N. TEST. (1648), 239r/11. Această s[fîn]ta carte. . . cine o va lua. . . să fie afurisitu de 318 părinți sfinți, anatimă, maranata (a. 1770). IORGA, S. D. XVII, 11, cf. 30. - Scris și: maranatha. – Și: maranátă (ALEXI, W.), maranaftá (IORGA, S. D. XVII, 205) s. f. sg. – Din gr. μαραναθά „Domnul vine”.

maranata sfs [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: ~ofta, ~a / S și: maranatha / E: ngr μαραναθά ,,Domnul vine"] (Înv) Formulă de imprecație, în special la adresa hoților de cărți bisericești Vz anatemă, afurisenie.

Intrare: maranata
maranata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: maranată
maranată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.