5 definiții pentru maranata
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
maranata sfs [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: ~ofta, ~ată / S și: maranatha / E: ngr μαραναθά ,,Domnul vine"] (Înv) Formulă de imprecație, în special la adresa hoților de cărți bisericești Vz anatemă, afurisenie.
maranafta sfs vz maranata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
maranată sfs vz maranata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARANATA s. f. sg. (Învechit) Formulă de imprecație (în special la adresa hoților de cărți bisericești). V. anatemă, afurisenie. Să fie procleat și tricleat, anathima, maranatha, amin (a. 1626). I. BIANU, D. R. 131, cf. 139. Cine nu va iubi pre domnul I[su]s H[risto]s să fie blăstămat, maranatha (text marginal:l l ă p ă d a t d e l a D u m n e z e u î n v e a c i). N. TEST. (1648), 239r/11. Această s[fîn]ta carte. . . cine o va lua. . . să fie afurisitu de 318 părinți sfinți, anatimă, maranata (a. 1770). IORGA, S. D. XVII, 11, cf. 30. - Scris și: maranatha. – Și: maranátă (ALEXI, W.), maranaftá (IORGA, S. D. XVII, 205) s. f. sg. – Din gr. μαραναθά „Domnul vine”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARANATĂ s. f. sg. v. maranata.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni