NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

maramuță sf vz năfrămuță

mărămuță sf vz năfrămuță

năfrămuță sf [At: MARIAN, NU. 642 / V: maramuță, mărămuță / Pl: ~țe / E: năframă + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Năfrămioară (1-6). 7 (Reg) Batistă. 8 (Reg; îs) ~ de grumazi Cravată.

NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

MĂRĂMUȚĂ, mărămuțe, s. f. Mărămioară. Ea le donează mărămuțe. MARIAN, NU. 642.

NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. Diminutiv al lui năframă; batistă. Să îmi dai tu năfrămuța ta, albă și curată, și-mi va fi de mare ajutor. AGÎRBICEANU, S. P. 21. A dat lui Prier-Negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175.

mărămuță (rar) s. f., g.-d. art. mărămuței; pl. mărămuțe

năfrămuță (reg) (desp. nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe

mărămuță (rar) s. f., g.-d. art. mărămuței; pl. mărămuțe

năfrămuță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe

mărămuță s. f., g.-d. art. mărămuței; pl. mărămuțe

năfrămuță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe

NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

mărămuță s.f. (reg.) = năfrămuță.

NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

MARAMUȚĂ s. f. v. năfrămuță.

MĂRĂMUȚĂ s. f. v. năfrămuță.

NĂFRĂMUȚĂ s. f. Diminutiv al lui năframă (I); (regional) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. Se așază mireasa pe un scaun cu fața cătră ușă și oaspeții aici i-aduc... unul sau doi pruncuți pe brațe, cărora ea le donează maramuțe. marian, nu. 642. A dat lui Prier Negru... o năfrămuță. coșbuc, p. ii, 175. Ea dă să-și usuce sudoarea c-o năfrămuță subțire. f (1900), 543. Să-mi dai tu năfrămuța ta albă și curată și-mi va fi de mare ajutor. agîrbiceanu, s. p. 21. Lelea seceră la grîu, Năfrămuța-i arde-n brîu. mîndrescu, l. p. 92. Năfrămuța ta cea nouă am visat-o ruptă-n două. reteganul, tr. 103, cf. 145. Năfrămuță ruptă-n cinci, Plin e codrul de voinici. marian, î. 37, cf. gr. s. vi, 241, arh. folk. vi, 297, alr sn iv h 1 202. Am pierdut două năfrămuțe. MAT. dialect, i, 183, cf. 82, 262. Năfrămuță cu vărguță, Ș-o cuprins badea drăguță. folc. Transilv. II, 447. ◊ (Regional) Năfrămuță de grumazi = cravată. coman, gl. – Pl.: năfrămuțe. – Și: mărămuță (cv 1950, nr. 1, 33), maramuță s. f. – Năframă + suf. -uță.