2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marșrutizare sf [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2584 / Pl: ~zări / E: de la marșrut cdp rs мapшpyтизaция] 1-2 Utilizare a metodei marșrutului (4, 6).

MARȘRUTIZÁRE, marșrutizări, s. f. Acțiunea de a marșrutiza și rezultatul ei. – Din marșrut (după rus. marșrutizațiia).

MARȘRUTIZÁRE, marșrutizări, s. f. Acțiunea de a marșrutiza și rezultatul ei. – Din marșrut (după rus. marșrutizațiia).

MARȘRUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a marșrutiza și rezultatul ei; introducere a marșrutului. [< marșrut, după rus. marșrutizațiia].

marșrutizáre s. f. Asigurarea circulației trenurilor de marfă fără opriri pe traseu ◊ „Centrala noastră, împreună cu Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, a stabilit ca în acest an să se treacă la marșrutizarea transportului pe calea ferată în aproape toate fabricile. Ce înseamnă aceasta? Prin măsura adoptată se asigură aprovizionarea în flux continuu a fabricilor cu sfeclă de zahăr proaspătă, evitarea staționărilor în vagoane [...]” R.l. 21 VIII 78 p. 4 (din marșrut; DEX, DN3)

marșrutiza vt [At: DN / Pzi: ~zez / E: drr marșrutizare] 1-2 A folosi metoda marșrutului (4, 6) în căile ferate sau în tehnică.

MARȘRUTIZÁ, marșrutizez, vb. I. Tranz. A folosi metoda marșrutului în căile ferate sau în tehnică. – Din marșrutizare (derivat regresiv).

MARȘRUTIZÁ, marșrutizez, vb. I. Tranz. A folosi metoda marșrutului în căile ferate sau în tehnică. – Din marșrutizare (derivat regresiv).

MARȘRUTIZÁ vb. I. tr. A introduce, a folosi metoda marșrutului. [< marșrutizare].

MARȘRUTIZÁ vb. tr. a folosi metoda marșrutului. (după rus. marșrutizațiia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!marșrutizáre (mar-șru-/marș-ru-) s. f., g.-d. art. marșrutizắrii; pl. marșrutizắri

marșrutizáre s. f. (sil. mf. marș-), g.-d. art. marșrutizării; pl. marșrutizări

!marșrutizá (a ~) (mar-șru-/marș-ru-) vb., ind. prez. 3 marșrutizeáză

marșrutizá vb. (sil. mf. marș-), ind. prez. 1 sg. marșrutizéz, 3 sg. și pl. marșrutizeáză

Intrare: marșrutizare
marșrutizare substantiv feminin
  • silabație: marș-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșrutizare
  • marșrutizarea
plural
  • marșrutizări
  • marșrutizările
genitiv-dativ singular
  • marșrutizări
  • marșrutizării
plural
  • marșrutizări
  • marșrutizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: marșrutiza
  • silabație: marș-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marșrutiza
  • marșrutizare
  • marșrutizat
  • marșrutizatu‑
  • marșrutizând
  • marșrutizându‑
singular plural
  • marșrutizea
  • marșrutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marșrutizez
(să)
  • marșrutizez
  • marșrutizam
  • marșrutizai
  • marșrutizasem
a II-a (tu)
  • marșrutizezi
(să)
  • marșrutizezi
  • marșrutizai
  • marșrutizași
  • marșrutizaseși
a III-a (el, ea)
  • marșrutizea
(să)
  • marșrutizeze
  • marșrutiza
  • marșrutiză
  • marșrutizase
plural I (noi)
  • marșrutizăm
(să)
  • marșrutizăm
  • marșrutizam
  • marșrutizarăm
  • marșrutizaserăm
  • marșrutizasem
a II-a (voi)
  • marșrutizați
(să)
  • marșrutizați
  • marșrutizați
  • marșrutizarăți
  • marșrutizaserăți
  • marșrutizaseți
a III-a (ei, ele)
  • marșrutizea
(să)
  • marșrutizeze
  • marșrutizau
  • marșrutiza
  • marșrutizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)