MANȘON s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, avînd două deschizături laterale în care se țin mîinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliș de protecție în care se îmbracă mînerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon].