8 definiții pentru manubriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANUBRIU s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică care are formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium.
manubriu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr, lat manubrium] 1 (Zlg) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2 Structură anatomică în formă de mâner. 3 (Îs) ~ sternal Os lat articulat cu sternul. 4 Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANUBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANUBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică avînd formă de mîner. ◊ Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [Pron. -briu. / < fr., lat. manubrium – mîner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANUBRIU s. n. 1. tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. structură anatomică în formă de mâner. ♦ ~ sternal = os lat, articulat cu sternul. 3. celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. (< fr., lat. manubrium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
manubriu [briu pron. brĭu] (desp. -nu-briu) s. n., art. manubriul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
manubriu [briu pron. briu] (-nu-briu) s. n., art. manubriul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
manubriu s. n. [-briu pron. -briu], art. manubriul; pl. manubrii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ma-nu-briu
- pronunție: -brĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
manubriu, manubriisubstantiv neutru
- 1. Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-anal. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Structură anatomică în formă de mâner. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. DN
-
- 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. DN
etimologie:
- manubrium DEX '09 DEX '98 DN