2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANSARDÁT, -Ă, mansardați, -te, adj. (Despre locuințe, încăperi) Care se găsește la mansardă sau are caracteristicile de construcție ale mansardei; care are mansardă. – Din fr. mansardé.

MANSARDÁT, -Ă, mansardați, -te, adj. (Despre locuințe, încăperi) Care se găsește la mansardă sau are caracteristicile de construcție ale mansardei; care are mansardă. – Din fr. mansardé.

mansardat, ~ă a [At: BUL. FIL. II, 225 / Pl: ~ați, ~e / E: mansardă] (D. locuințe, încăperi etc.) 1 Care este situat la mansardă. 2 Care are caracteristicile de construcție ale mansardei.

MANSARDÁT, -Ă, mansardați, -te, adj. Care se găsește la mansardă; care are mansardă.

MANSARDÁT, -Ă adj. (Despre locuințe, încăperi) De (la) mansardă; cu mansardă. [Cf. fr. mansardé].

MANSARDÁT, -Ă adj. (despre locuințe, încăperi) de (la) mansardă. (< fr. mansardé)

MANSARDÁT ~tă (~ți, ~te) (despre locuințe, încăperi) 1) Care se găsește la mansardă sau seamănă cu o mansardă. 2) Care are mansardă. /<fr. mansardé

MANSARDÁ vb. tr. a construi o mansardă. (< mansardă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mansardát adj. m., pl. mansardáți; f. mansardátă, pl. mansardáte

mansardát adj. m., pl. mansardáți; f. sg. mansardátă, pl. mansardáte

Intrare: mansardat
mansardat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mansardat
  • mansardatul
  • mansardatu‑
  • mansarda
  • mansardata
plural
  • mansardați
  • mansardații
  • mansardate
  • mansardatele
genitiv-dativ singular
  • mansardat
  • mansardatului
  • mansardate
  • mansardatei
plural
  • mansardați
  • mansardaților
  • mansardate
  • mansardatelor
vocativ singular
plural
Intrare: mansarda
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mansarda
  • mansardare
  • mansardat
  • mansardatu‑
  • mansardând
  • mansardându‑
singular plural
  • mansardea
  • mansardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mansardez
(să)
  • mansardez
  • mansardam
  • mansardai
  • mansardasem
a II-a (tu)
  • mansardezi
(să)
  • mansardezi
  • mansardai
  • mansardași
  • mansardaseși
a III-a (el, ea)
  • mansardea
(să)
  • mansardeze
  • mansarda
  • mansardă
  • mansardase
plural I (noi)
  • mansardăm
(să)
  • mansardăm
  • mansardam
  • mansardarăm
  • mansardaserăm
  • mansardasem
a II-a (voi)
  • mansardați
(să)
  • mansardați
  • mansardați
  • mansardarăți
  • mansardaserăți
  • mansardaseți
a III-a (ei, ele)
  • mansardea
(să)
  • mansardeze
  • mansardau
  • mansarda
  • mansardaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mansardat

  • 1. (Despre locuințe, încăperi) Care se găsește la mansardă sau are caracteristicile de construcție ale mansardei; care are mansardă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: