2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIHEÍST, -Ă, maniheiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al maniheismului. [Pr.: -he-ist] – Din fr. manichéiste.

MANIHEÍST, -Ă, maniheiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al maniheismului. [Pr.: -he-ist] – Din fr. manichéiste.

maniheist, ~ă smf, a [At: DN3 / P: ~he-ist / Pl: ~iști, ~e / E: fr manichéiste] 1-2 smf, a (Adept) al maniheismului (1) Si: maniheu. 3 a Referitor la maniheism (1).

MANIHEÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) Manihean. [Pron. -he-ist. / cf. fr. manichéiste].

MANIHEÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al maniheismului (1). (< fr. manichéiste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*maniheíst adj. m., s. m., pl. maniheíști; adj. f., s. f. maniheístă, pl. maniheíste

maniheíst adj. m., s. m., pl. maniheíști; f. sg. maniheístă, pl. maniheíste

Intrare: maniheist (adj.)
maniheist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maniheist
  • maniheistul
  • maniheistu‑
  • maniheistă
  • maniheista
plural
  • maniheiști
  • maniheiștii
  • maniheiste
  • maniheistele
genitiv-dativ singular
  • maniheist
  • maniheistului
  • maniheiste
  • maniheistei
plural
  • maniheiști
  • maniheiștilor
  • maniheiste
  • maniheistelor
vocativ singular
plural
Intrare: maniheist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maniheist
  • maniheistul
  • maniheistu‑
plural
  • maniheiști
  • maniheiștii
genitiv-dativ singular
  • maniheist
  • maniheistului
plural
  • maniheiști
  • maniheiștilor
vocativ singular
  • maniheistule
  • maniheiste
plural
  • maniheiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maniheist, -ă maniheistă

  • 1. (Adept) al maniheismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: manihean

etimologie: