10 definiții pentru manifestant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIFESTÁNT, -Ă, manifestanți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o manifestație (1); demonstrant. – Din fr. manifestant.

MANIFESTÁNT, -Ă, manifestanți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o manifestație (1); demonstrant. – Din fr. manifestant.

manifestant, ~ă smf [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651 / Pl: ~nți, ~e / E: fr manifestant] Persoană care ia parte activă la o manifestație (2).

MANIFESTÁNT, -Ă, manifestanți, -te, s. m. și f. Persoană care participă Ia o manifestație. Prin lozinci și urale, manifestanții își exprimă dragostea și atașamentul fierbinte fată de Republica Populară Romînă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651.

MANIFESTÁNT, -Ă s.m. și f. Participant la o manifestație. [Cf. fr., rus. manifestant].

MANIFESTÁNT, -Ă s. m. f. participant la o manifestație. (< fr., rus. manifestant)

MANIFESTÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o manifestație; demonstrant. /<fr. manifestant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manifestánt s. m., pl. manifestánți

manifestánt s. m., pl. manifestánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MANIFESTÁNT s. demonstrant.

Intrare: manifestant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manifestant
  • manifestantul
  • manifestantu‑
plural
  • manifestanți
  • manifestanții
genitiv-dativ singular
  • manifestant
  • manifestantului
plural
  • manifestanți
  • manifestanților
vocativ singular
  • manifestantule
  • manifestante
plural
  • manifestanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manifestant, -ă manifestantă

  • 1. Persoană care participă la o manifestație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: demonstrant, -ă un exemplu
    exemple
    • Prin lozinci și urale, manifestanții își exprimă dragostea și atașamentul fierbinte fată de Republica Populară Romînă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651.
      surse: DLRLC

etimologie: