2 intrări

2 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manieráre s. f., g.-d. art. manierării

manierá vb., ind. prez. 1 sg. manieréz, 3 sg. și pl. maniereáză

Intrare: manierare
manierare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manierare
  • manierarea
plural
  • manierări
  • manierările
genitiv-dativ singular
  • manierări
  • manierării
plural
  • manierări
  • manierărilor
vocativ singular
plural
Intrare: maniera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maniera
  • manierare
  • manierat
  • manieratu‑
  • manierând
  • manierându‑
singular plural
  • manierea
  • manierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manierez
(să)
  • manierez
  • manieram
  • manierai
  • manierasem
a II-a (tu)
  • manierezi
(să)
  • manierezi
  • manierai
  • manierași
  • manieraseși
a III-a (el, ea)
  • manierea
(să)
  • maniereze
  • maniera
  • manieră
  • manierase
plural I (noi)
  • manierăm
(să)
  • manierăm
  • manieram
  • manierarăm
  • manieraserăm
  • manierasem
a II-a (voi)
  • manierați
(să)
  • manierați
  • manierați
  • manierarăți
  • manieraserăți
  • manieraseți
a III-a (ei, ele)
  • manierea
(să)
  • maniereze
  • manierau
  • maniera
  • manieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)