8 definiții pentru mangealâc
Explicative DEX
mangealâc sn [At: POLIZU / V: (rar) ~lic, mângealic / Pl: ~uri / E: tc mancinik] 1 (Înv) Balistă. 2 Pârghie folosită pentru ridicarea unei greutăți Vz macara.
mangealic sn vz mangealâc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mângealic sn vz mangealâc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANGEALÎC, mangealîcuri, s. n. (Reg.) Par gros care servește la ridicarea greutăților. – Tc. mancinik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mangealîc (ea dift.), n., pl. urĭ (turc. manğylyk, manğalyk, menğenik, balistă, d. ar. al-manğanyk, care e mgr. mánganon; sp. almajaneque. V. mangan 1, măngălăŭ, minghinea). Vechĭ. Balistă. Mașină de rîdicat greutățĭ. Azĭ. Olt. Pîrghie (rev. I. Crg. 3, 347). Pană de despicat. V. vincĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mangealâc, mangealâcuri, s.n. (înv.) 1. batistă. 2. pârghie, pană de despicat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MANGEALIC s. n. v. mangealîc.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANGEALÎC s. n. 1. (Învechit) Balistă. DDRF. 2. Pîrghie folosită pentru ridicarea unei greutăți. V. m a c a r a. Cf. POLIZU, BARCIANU, RĂDULESCU-CODIN. Cu chiu cu vai, izbuti să pună pe picioare, chipurile fără mangealîc, și pe buligaiul ei de fată. MUSCEL, 39, cf. I. CR. II, 276, III, 347, LEXIC REG. 27. - Pl.: mangealîcuri. – Și: (rar) mangealic (ALEXI, W.), mîngealíc (GHEȚIE, R. M.) s. n. – Din tc. mancınık.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mangealâc, mangealâcurisubstantiv neutru
- 1. Par gros care servește la ridicarea greutăților. DLRM
etimologie:
- mancinik DLRM