mangealâc sn [At: POLIZU / V: (rar) ~lic, mângealic / Pl: ~uri / E: tc mancinik] 1 (Înv) Balistă. 2 Pârghie folosită pentru ridicarea unei greutăți Vz macara.

MANGEALẤC, mangealâcuri, s. n. (Reg.) Par gros care servește la ridicarea greutăților. – Tc. mancinik.

mangealic sn vz mangealâc

mângealic sn vz mangealâc

mangealî́c (ea dift.), n., pl. urĭ (turc. manğylyk, manğalyk, menğenik, balistă, d. ar. al-manğanyk, care e mgr. mánganon; sp. almajaneque. V. mangan 1, măngălăŭ, minghinea). Vechĭ. Balistă. Mașină de rîdicat greutățĭ. Azĭ. Olt. Pîrghie (rev. I. Crg. 3, 347). Pană de despicat. V. vincĭ.

mangealấc, mangealấcuri, s.n. (înv.) 1. batistă. 2. pârghie, pană de despicat.