2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
manducere sf vz manuducere
manuducere sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. (dedicație) / V: mand~, mânod~ / E: manuduce] (Înv; liv; Trs) Îndrumare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mânoducere sf vz manuducere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
manduce, manduc, vb. III (înv.) a ghida, a conduce, a orienta.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MANDUCERE s. f. v. manuducere.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANUDUCERE s. f. (Învechit, livresc, prin Transilv.) Acțiunea de a manuduce; conducere, îndrumare. Și de manuducerea îndreptării pruncilor bine învățat. ȚICHINDEAL, A. M. [dedicație], cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. - Și: mandúcere (STAMATI, D.), mînoducere (id. ib.) s. f. – V. manuduce. – Mînoducere: prin apropiere de mînă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: manduce
| verb (VT642) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: manuducere
manducere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mânoducere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manuducere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)