5 definiții pentru manuducere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
manuducere sf [At: ȚICHINDEAL, A. M. (dedicație) / V: mand~, mânod~ / E: manuduce] (Înv; liv; Trs) Îndrumare.
manducere sf vz manuducere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mânoducere sf vz manuducere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANUDUCERE s. f. (Învechit, livresc, prin Transilv.) Acțiunea de a manuduce; conducere, îndrumare. Și de manuducerea îndreptării pruncilor bine învățat. ȚICHINDEAL, A. M. [dedicație], cf. GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. - Și: mandúcere (STAMATI, D.), mînoducere (id. ib.) s. f. – V. manuduce. – Mînoducere: prin apropiere de mînă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANDUCERE s. f. v. manuducere.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: manuducere
manducere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mânoducere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manuducere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.