opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

MANDRINARE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. – V. mandrina.

MANDRINARE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. – V. mandrina.

mandrinare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 151 / Pl: ~nări / E: mandrina] (Teh) 1 Îmbinare etanșă a unei țevi cu o placă, cu ajutorul unei mandrine. 2 Lărgire a găurilor pieselor inelare sau tubulare cu mandrina (5).

MANDRINARE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei.

MANDRINARE s.f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. [< mandrina].

MANDRINA, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.

MANDRINA, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.

mandrina vt [At: DLR / Pzi: ~nez / E: fr mandriner] (Teh) 1 A îmbina etanș o țeavă cu o placă, cu ajutorul unei mandrine, 2 A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu mandrina (5).

MANDRINA, mandrinez, vb. I. Tranz. A îmbina, cu ajutorul mandrinei de lărgit, o țeavă cu o placă perforată pentru a realiza o încheietură etanșă.

MANDRINA vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].

MANDRINA vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)

Ortografice DOOM

mandrinare s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări

mandrinare s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări

mandrinare s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări

mandrina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mandrinez, 3 mandrinează; conj. prez. 1 sg. să mandrinez, 3 să mandrineze

mandrina (a ~) vb., ind. prez. 3 mandrinează

mandrina vb., ind. prez. 1 sg. mandrinez, 3 sg. și pl. mandrinează

Enciclopedice

MANDRINÁRE (< mandrina) s. f. Operație de lărgire a găurilor unor piese, a capetelor unor țevi și, în general, de deformare plastică cu ajutorul mandrinului.

Sinonime

mandrinare s.f. (tehn.) dudgeonare. Mandrinarea este operația de găurire a pieselor.

Tezaur

MANDRINARE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a m a n d r i n a. Procedeul mandrinării. IOANOVICI, TEHN. 151. - Pl.: mandrinări. – V. mandrina.

MANDRINÁ vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina etanș o țeavă cu o placă, cu ajutorul unei mandrine. DICȚ. - Prez. ind.: mandrinez. – Din fr. mandriner.

Intrare: mandrinare
mandrinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandrinare
  • mandrinarea
plural
  • mandrinări
  • mandrinările
genitiv-dativ singular
  • mandrinări
  • mandrinării
plural
  • mandrinări
  • mandrinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mandrina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mandrina
  • mandrinare
  • mandrinat
  • mandrinatu‑
  • mandrinând
  • mandrinându‑
 singular plural
  • mandrinează
  • mandrinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mandrinez
 (să)
  • mandrinez
  • mandrinam
  • mandrinai
  • mandrinasem
a II-a (tu)
  • mandrinezi
 (să)
  • mandrinezi
  • mandrinai
  • mandrinași
  • mandrinaseși
a III-a (el, ea)
  • mandrinează
 (să)
  • mandrineze
  • mandrina
  • mandrină
  • mandrinase
plural I (noi)
  • mandrinăm
 (să)
  • mandrinăm
  • mandrinam
  • mandrinarăm
  • mandrinaserăm
  • mandrinasem
a II-a (voi)
  • mandrinați
 (să)
  • mandrinați
  • mandrinați
  • mandrinarăți
  • mandrinaserăți
  • mandrinaseți
a III-a (ei, ele)
  • mandrinează
 (să)
  • mandrineze
  • mandrinau
  • mandrinară
  • mandrinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mandrinare, mandrinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi mandrina DEX '09 DEX '98 DN

mandrina, mandrinezverb

  • 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tehnică A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.