Definiția cu ID-ul 684446:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*mandát n., pl. e (lat. mandatum, lucru mandat cuĭva). Actu pin care o persoană îi dă alteĭa putere de a lucra în numele eĭ (însărcinare): a-țĭ împlini bine mandatu (de deputat, de ex.). Rescript papal care mandează să i se dea cuĭva primu beneficiŭ vacant pin moarte. Ordin de a face să vie un prevenit înaintea unuĭ tribunal (mandat de aducere), de a-l aresta (mandat de arestare), de a-l depune în arest (mandat de depunere). Ordin (scris pe hîrtie) de a se plăti la vedere oare-care sumă cuĭva. Mandat postal (saŭ telegrafic), hîrtie eliberată de un bĭuroŭ postal și în care e indicată o sumă care poate fi achitată în orĭ-ce bĭuroŭ postal. Mandat comercial, efect negociabil pin care o persoană e invitată să plătească alteĭa saŭ la ordinu eĭ o sumă la o epocă anumită și care diferă de poliță pin mențiunea „neacceptabil” și clauza „înapoĭere fără plată”. V. procură.