MANDARINÁT, mandarinate, s. n. Funcția mandarinului¹; timpul cât un mandarin¹ își exercită funcția. – Din fr. mandarinat.

mandarinat sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr mandarinat] 1 (Rar) Demnitate de mandarin¹. 2 (Rar) Perioadă cât un mandarin¹ își exercita funcția.

MANDARINÁT s. n. Funcția mandarinului¹; timpul cât un mandarin¹ își exercită funcția. – Din fr. mandarinat.

MANDARINÁT s. n. Funcția mandarinului; fig. situația unei persoane care se consideră superioară, disprețuind pe oamenii simpli.

MANDARINÁT s.n. 1. Titlu, funcție de mandarin¹. 2. (Ironic) Atitudine disprețuitoare față de oamenii simpli. [Pl. -te. / cf. fr. mandarinat].

MANDARINÁT s. n. 1. titlu, demnitatea de mandarin¹ (1). 2. funcția mandarinului. 3. (fig.) grup social pretinzând a forma o clasă aparte, privilegiată, exercitând o autoritate intelectuală arbitrară și sufocantă. (< fr. mandarinat)

*mandarinát n., pl. e. Funcțiunea (calitatea) de mandarin.

mandarinát s. n., pl. mandarináte

mandarinát s. n., pl. mandarináte

MANDARINAT s. n. (Rar) Demnitatea de mandarin¹; timpul cît un mandarin¹ își exercită funcția. Cf. COSTINESCU. ◊ (Depreciativ sau ironic) Maiorescu, al doilea corifeu al Junimii, a fost reprezentantul mandarinatului intelectual. IBRĂILEANU, SP. CR. 171. - Din fr. mandarinat.