2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANȘONÁT, -Ă, manșonați, -te, adj. (Despre bare, țevi etc.) Care a fost îmbinat printr-un manșon (2). – V. manșona.

MANȘONÁT, -Ă, manșonați, -te, adj. (Despre bare, țevi etc.) Care a fost îmbinat printr-un manșon (2). – V. manșona.

manșonat, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: manșona] (D. bare, țevi etc.) Care a fost îmbinat printr-un manșon (2).

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

manșona vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: fr manchonner] (Teh) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2).

MANȘONÁ vb. tr. a îmbina două țevi, bare etc. cu o mufă sau un manșon (2). (< fr. manchonner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manșoná vb., ind. prez. 1 sg. manșonéz, 3 sg. și pl. manșoneáză

Intrare: manșonat
manșonat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșonat
  • manșonatul
  • manșonatu‑
  • manșona
  • manșonata
plural
  • manșonați
  • manșonații
  • manșonate
  • manșonatele
genitiv-dativ singular
  • manșonat
  • manșonatului
  • manșonate
  • manșonatei
plural
  • manșonați
  • manșonaților
  • manșonate
  • manșonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: manșona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manșona
  • manșonare
  • manșonat
  • manșonatu‑
  • manșonând
  • manșonându‑
singular plural
  • manșonea
  • manșonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manșonez
(să)
  • manșonez
  • manșonam
  • manșonai
  • manșonasem
a II-a (tu)
  • manșonezi
(să)
  • manșonezi
  • manșonai
  • manșonași
  • manșonaseși
a III-a (el, ea)
  • manșonea
(să)
  • manșoneze
  • manșona
  • manșonă
  • manșonase
plural I (noi)
  • manșonăm
(să)
  • manșonăm
  • manșonam
  • manșonarăm
  • manșonaserăm
  • manșonasem
a II-a (voi)
  • manșonați
(să)
  • manșonați
  • manșonați
  • manșonarăți
  • manșonaserăți
  • manșonaseți
a III-a (ei, ele)
  • manșonea
(să)
  • manșoneze
  • manșonau
  • manșona
  • manșonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manșonat

  • 1. (Despre bare, țevi etc.) Care a fost îmbinat printr-un manșon.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi manșona
    surse: DEX '98 DEX '09

manșona

  • 1. tehnică A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: