2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANȘONÁRE, manșonări, s. f. Acțiunea de a manșona.V. manșona.

manșonare sf [At: DEX -S / Pl: ~nări / E: manșona] Îmbinare printr-un manșon (2).

MANȘONÁRE, manșonări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a manșona.V. manșona.

MANȘONÁRE s.f. (Tehn.) Îmbinare cu o mufă sau cu un manșon (2). [După fr. manchonnage].

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

MANȘONÁ, manșonez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2). – Din fr. manchonner.

manșona vt [At: DEX – S / Pzi: ~nez / E: fr manchonner] (Teh) A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon (2).

MANȘONÁ vb. tr. a îmbina două țevi, bare etc. cu o mufă sau un manșon (2). (< fr. manchonner)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manșonáre s. f., pl. manșonări

manșoná vb., ind. prez. 1 sg. manșonéz, 3 sg. și pl. manșoneáză

Intrare: manșonare
manșonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșonare
  • manșonarea
plural
  • manșonări
  • manșonările
genitiv-dativ singular
  • manșonări
  • manșonării
plural
  • manșonări
  • manșonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: manșona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manșona
  • manșonare
  • manșonat
  • manșonatu‑
  • manșonând
  • manșonându‑
singular plural
  • manșonea
  • manșonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • manșonez
(să)
  • manșonez
  • manșonam
  • manșonai
  • manșonasem
a II-a (tu)
  • manșonezi
(să)
  • manșonezi
  • manșonai
  • manșonași
  • manșonaseși
a III-a (el, ea)
  • manșonea
(să)
  • manșoneze
  • manșona
  • manșonă
  • manșonase
plural I (noi)
  • manșonăm
(să)
  • manșonăm
  • manșonam
  • manșonarăm
  • manșonaserăm
  • manșonasem
a II-a (voi)
  • manșonați
(să)
  • manșonați
  • manșonați
  • manșonarăți
  • manșonaserăți
  • manșonaseți
a III-a (ei, ele)
  • manșonea
(să)
  • manșoneze
  • manșonau
  • manșona
  • manșonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manșonare

  • 1. Acțiunea de a manșona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi manșona
    surse: DEX '98 DEX '09

manșona

  • 1. tehnică A îmbina două țevi, bare etc. printr-un manșon.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: