mamelegiu sm [At: (a. 1753) ARHIVAR. II, 225/24 / V: mimilingiu / Pl: ~ii / E: tc muameleci] (Mun; tcî) 1 Cămătar. 2 Negustor de mobile sau de mărunțișuri Vz telal.

mimilingiu sm vz mamelegiu

mămulár m. (din maĭ vechĭu mamelegiŭ, d. turc. mameleği și mu’ameleği, cămătar, d. mamele, ar. mu’amele, camătă, speculă). Munt. Vechĭ. Negustor ambulant orĭ și stabil care făcea samsarlîc și cămătărie și vindea și obĭecte de manufactură. – Și mumular și mimilingiŭ. Azĭ în Trans. momular, negustor de glugĭ, sape, lopețĭ ș. a. V. boccegiŭ, coropcar, tolbaș, telal, cercelar.

mimilingíŭ, V. mămular.

MAMELEGIU s. v. cămătar.

mamelegiu s. v. CĂMĂTAR.

MAMELEGÍU s. m. (Prin Munt., turcism învechit) 1. Cămătar. Mamelegii carii umblă pintre oameni, dînd bani cu dobîndă (a. 1753). ARHIVA R. II, 225/24. 2. Negustor (de mobile sau de mărunțișuri). V. t e l a l. Mimilingiu, telal, neguțător de mobile (a. 1753). ap. ȘIO II_1; 246, cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., LM, ALEXI, W. - Pl.: mamelegii. – Și: mimilingiu s. m. – Din tc. muameleci.

MIMILINGÍU s. m. v. mamelegiu.