Definiția cu ID-ul 1251747:
Tezaur
MAMELEGÍU s. m. (Prin Munt., turcism învechit) 1. Cămătar. Mamelegii carii umblă pintre oameni, dînd bani cu dobîndă (a. 1753). ARHIVA R. II, 225/24. 2. Negustor (de mobile sau de mărunțișuri). V. t e l a l. Mimilingiu, telal, neguțător de mobile (a. 1753). ap. ȘIO II1; 246, cf. VALIAN, V., PONTBRIANT, D., LM, ALEXI, W. - Pl.: mamelegii. – Și: mimilingiu s. m. – Din tc. muameleci.