malversație sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~țiune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr malversation] (Liv) Fraudă.

MALVERSAȚIE s.f. (Rar) Delapidare, deturnare de bani publici. [Var. malversațiune s.f. / cf. fr. malversation, it. malversazione].

MALVERSAȚIE s. f. delapidare; fraudă. (< fr. malversation)

malversațiune sf vz malversație

MALVERSAȚIUNE s.f. v. malversație.

*malversațiúne f. (fr. malversation, d. malverser, a delapida banĭ publicĭ, d. lat. maleversari, a se afla prost. V. vărs, învîrtesc). Barb. Delapidare, deturnare, mîncătorie de banĭ publicĭ. – Și -áție.

malversație (livr.) (-ți-e) s. f., art. malversația (-ți-a), g.-d. art. malversației; pl. malversații, art. malversațiile (-ți-i-)

malversație s. f. (sil. -ți-e), art. malversația (sil.-ți-a), g.-d. art. malversației; pl. malversații, art. malversațiile (sil. -ți-i-)^[1]

!malversațiune (livr.) (desp. -ți-u-) s. f., art. malversațiunea, g.-d. art. malversațiunii; pl. malversațiuni

MALVERSAȚIE s. v. delapidare, escrocherie, fraudă, hoție.^[1]

malversație s. v. DELAPIDARE. ESCROCHERIE. FRAUDĂ. HOȚIE.

MALVERSÁȚIE s. f. (Livresc) Delapidare; fraudă, (rar) malversare. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. Nobilii l-au denunțat pentru malversații, și regele, care rîvnea la averea lui, a lăsat să fie executat. OȚETEA, R. 88. - Pronunțat: -ți-e. - – Pl.: malversații. – Și: malversațiúne s. f. GHEȚIE, R. M., BARCIANU. – Din fr. malversation.

MALVERSAȚIÚNE s. f. v. malversație.