malacie sf [At: DN³ / P: ~ci-e / Pl: ~ii / E: fr malacie] (Med) 1 Pierdere a consistenței, ramolire a unui organ sau țesut. 2 Ramolisment. 3 Dorință patologică de a ingera alimente picante.

-malacie [At: DN³ / E: fr -malacie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Moale. 2 Înmuiat.

MALACIE s.f. (Med.) 1. Pierdere a consistenței, ramolire a unui organ sau țesut; ramolisment. 2. Dorință patologică de a ingera alimente picante. [Gen. -iei. / < fr. malacie, cf. gr. malakia – înmuiere].

-MALACIE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „moale”, „înmuiat”. [< it. -malacia, fr. -malacie, cf. gr. malakia].

MALACIE s. f. 1. pierdere a consistenței, ramolire a unui organ sau țesut; ramolisment. 2. pervertire a gustului constând în dorința de a ingera alimente picante. (< fr. malacie)

malaco- [At: DN³ / E: fr malaco-] Element de compunere savantă, cu semnificația: 1 Moale. 2 Înmuiat.

MALACO- Element de compunere savantă cu semnificația „moale”, „înmuiat”. [< fr. malaco-, cf. gr. malakos].

MALACO-, -MALACIE elem. „moale”, „moluscă”, „melc”. (< fr. malaco-, -malacie, cf. gr. malakos, moale, malakia, moliciune)

-MALACIE „înmuiere, ramolire”. ◊ gr. malakia „înmuiere” > fr. -malacie, it. -malacia > rom. -malacie.

MALACO- „moale, moluște, melci”. ◊ gr. malakos „moale” > fr. malaco-, engl. id., germ. malako- > rom. malaco-. □ ~derm (v. -derm), adj., care are pielea moale; ~fil₁ (v. -fil₁), adj., malacogam*; ~fil₂ (v. -fil₂), adj., cu frunze moi; ~filie (v. -filie₁), s. f., polenizare prin intermediul melcilor; ~gam (v. -gam), adj., care este polenizat prin intermediul melcilor; sin. malacofil; ~id (v. -id), adj., asemănător cu un mucilagiu; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul moluștelor.