2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

majur sm, a vz major

MAJUR, majuri, s. m. (Popular) Plutonier-major. Toader cornistul își puse la gură cornul și începu, cu glas repezit, adunarea majurilor. CAMILAR, N. I 404. Își muștruluiește chiriașii mai abitir decît ne muștruluiesc pe noi majurii la cazarmă. STANCU, D. 197.

MAJUR s. m. v. major1.

major, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~e, maior, (rar) ~oară, (pop) ~jur / Pl: ~i, ~e / E: fr majeur, major] 1-2 smf, a (Persoană) care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia de drepturi civile și politice depline. 3 a Foarte important Si: principal Cf superior 4 a (La jocurile de cărți) Terță (sau cvartă, cvintă) ~ă Serie de trei (sau patru, cinci) cărți de aceeași culoare, în ordine descendentă, începând de la as. 5 a (Log; îs) Termen ~ Termen care servește de predicat concluziei unui silogism. 6 a (Log; îs) Premisă ~ă Premisă care conține termenul major al silogismului. 7 a (Mil; îs) Sergent ~ Grad militar între sergent și plutonier. 8-9 sm, a (Mil; îas) (Persoană) cu gradul de sergent major (6). 10 a (Mil; îs) Plutonier ~ Cel mai mare grad în ierarhia subofițerilor. 11-12 sm, a (Mil; îas) (Persoană) cu gradul de plutonier major (10). 13 a (Mil; îs) Locotenent ~ Grad militar în ierarhia ofițerilor între locotenent și căpitan. 14-15 sm, a (Mil; îas) (Persoană) cu gradul de locotenet major (13). 16 a (Muz) Care are un caracter aspru, dur. 17 a (Muz; îs) Mod ~ Mod a cărui gamă are la bază o terță mare. 18 sf (Muz; îs) Gamă ~ă Succesiune de opt sunete muzicale dispuse astfel, încât între treapta a treia și a patra, ca și între a șaptea și a opta, să existe un semiton, iar între celelalte trepte să existe tonuri.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

major2 (înv.) s. m., pl. majori

major2 (înv.) s. m., pl. majori

major s. m., pl. majori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAJOR adj., s. 1. adj. (înv.) vârstnic. (O persoană ~.) 2. s. v. plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)

MAJOR adj., s. 1. adj. (înv.) vîrstnic. (O persoană ~.) 2. s. (MIL.) plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)

Intrare: majur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majur
  • majurul
  • majuru‑
plural
  • majuri
  • majurii
genitiv-dativ singular
  • majur
  • majurului
plural
  • majuri
  • majurilor
vocativ singular
  • majurule
  • majure
plural
  • majurilor
Intrare: major (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • major
  • majorul
  • majoru‑
plural
  • majori
  • majorii
genitiv-dativ singular
  • major
  • majorului
plural
  • majori
  • majorilor
vocativ singular
  • majorule
  • majore
plural
  • majorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majur
  • majurul
  • majuru‑
plural
  • majuri
  • majurii
genitiv-dativ singular
  • majur
  • majurului
plural
  • majuri
  • majurilor
vocativ singular
  • majurule
  • majure
plural
  • majurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

majur, majurisubstantiv masculin

  • 1. popular Plutonier-major. DLRLC
    • format_quote Toader cornistul își puse la gură cornul și începu, cu glas repezit, adunarea majurilor. CAMILAR, N. I 404. DLRLC
    • format_quote Își muștruluiește chiriașii mai abitir decît ne muștruluiesc pe noi majurii la cazarmă. STANCU, D. 197. DLRLC

major, majorisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.