2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAJORÁNT, -Ă, majoranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care majorează. 2. S. m. (Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. – Din fr. majorante.

majorant, ~ă [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr majorant] 1 a Care majorează. 2 sm (Mat) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi.

MAJORÁNT, -Ă, majoranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care majorează. 2. S. m. (Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. – Din fr. majorant.

MAJORÁNT adj. Care mărește, majorează. // s.m. (Mat.) Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. [< fr. majorant, cf. lat. maior – mai mare].

MAJORÁNT s. m. (mat.) element, număr mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi. (< fr. majorant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

majoránt2 (mat.) s. m., pl. majoránți

majoránt1 adj. m., pl. majoránți; f. majorántă, pl. majoránte

majoránt (mat.) adj. m., s. m., pl. majoránți; f. sg. majorántă, pl. majoránte

Intrare: majorant (adj.)
majorant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majorant
  • majorantul
  • majorantu‑
  • majorantă
  • majoranta
plural
  • majoranți
  • majoranții
  • majorante
  • majorantele
genitiv-dativ singular
  • majorant
  • majorantului
  • majorante
  • majorantei
plural
  • majoranți
  • majoranților
  • majorante
  • majorantelor
vocativ singular
plural
Intrare: majorant (s.m.)
majorant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majorant
  • majorantul
  • majorantu‑
plural
  • majoranți
  • majoranții
genitiv-dativ singular
  • majorant
  • majorantului
plural
  • majoranți
  • majoranților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

majorant (adj.)

  • 1. Care majorează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

majorant (s.m.)

  • 1. matematică Element sau număr care este mai mare ori egal cu oricare dintre elementele sau numerele unei mulțimi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: