2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

MAINA, mainez, vb. I. Tranz. (Mar.) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. [Pr.: ma-i-] – Din tc. mayna.

maina1 vt [At: DEX-S / P: ma-i~ / Pzi: ~nez / E: tc mayna] (Mrn) A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță.

maina2 i [At: SCRIBAN, D. / E: tc mayna, it (am)maina] Cuvânt cu care se comandă strângerea pânzelor la ambarcații.

máĭna interj. pin care se comandă strîngerea pînzelor corăbiiĭ (turc. máĭna, d. it. [am]maĭna, imper. d. [am]mainare, a strînge pînzele; ngr. bg. máĭna). S. f., pl. e Cov. Un joc cu mingea între doŭă partide de cîte 2-3 băĭețĭ în care cel ce n’a putut prinde mingea îl ține în spate pe cel ce a aruncat-o și nu scapă pînă ce el saŭ altu din partida luĭ n’a prins’o. V. mola.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maina vb., ind. prez. 1 sg. mainez, 3 sg. și pl. mainea

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAINA interj. Cuvînt cu care se comandă strîngerea pînzelor la ambarcații. SCRIBAN, D. - Din tc. mayna, it. (am)maina (imperativ de la (am)mainare „a strînge pînzele”).

Intrare: mainat
mainat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mainat
  • mainatul
  • mainatu‑
  • maina
  • mainata
plural
  • mainați
  • mainații
  • mainate
  • mainatele
genitiv-dativ singular
  • mainat
  • mainatului
  • mainate
  • mainatei
plural
  • mainați
  • mainaților
  • mainate
  • mainatelor
vocativ singular
plural
Intrare: maina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maina
  • mainare
  • mainat
  • mainatu‑
  • mainând
  • mainându‑
singular plural
  • mainea
  • mainați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mainez
(să)
  • mainez
  • mainam
  • mainai
  • mainasem
a II-a (tu)
  • mainezi
(să)
  • mainezi
  • mainai
  • mainași
  • mainaseși
a III-a (el, ea)
  • mainea
(să)
  • maineze
  • maina
  • maină
  • mainase
plural I (noi)
  • mainăm
(să)
  • mainăm
  • mainam
  • mainarăm
  • mainaserăm
  • mainasem
a II-a (voi)
  • mainați
(să)
  • mainați
  • mainați
  • mainarăți
  • mainaserăți
  • mainaseți
a III-a (ei, ele)
  • mainea
(să)
  • maineze
  • mainau
  • maina
  • mainaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maina, mainezverb

  • 1. marină A coborî o greutate cu ajutorul unei instalații de manevră de forță. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.