8 definiții pentru maimărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maimărie1 sf [At: URECHE, ap. TDRG / V: măi~ / Pl: ~ii / E: maimar + -ie] (Înv) 1 Conducere a unei lucrări de construcție. 2 Ocupație a arhitectului. 3 (Ccr) Șef de breaslă.

maimărie2 sf [At: CORESI, EV. 282 / V: măi~ / Pl: ~ii / E: mai1 + mare1 + -ie] (Înv) 1 Conducere supremă Si: cârmuire, șefie. 2 Slavă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

maimăríe, maimăríi, s.f. (înv.) cârmuire, șefie, conducere supremă.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAIMĂRÍE1 s. f. (Învechit) Conducerea unei lucrări de construcție, de arhitectură; ocupația arhitectului. Cf. POLIZU. Ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor sau toiagul de cinste al maimăriei... , Manea n-a fost..., ca artist, de statura uriașă ce-i atribuie legenda. ODOBESCU, S. II, 513, cf. DDRF. ♦ (Concretizat) Șef de breaslă. Atunci merseră boiangiii și calfele lor la maimăria lor. URECHE, ap. TDRG. - Pl. : maimării. – Și: măimăríe s. f. POLIZU, CIHAC, II, 592. – Maimar + suf. -ie.

MAIMĂRÍE2 s. f. (Învechit) 1. Conducere supremă, cîrmuire, șefie. Oameni carii... n-au ținut bine maimăriia și puterniciia, aceea mii de talanți datori sînt. CORESI, EV. 282, cf. 338. 2. Mărire (IV 5). Sălășluiaște-l în laturea aleșilor tăi, în locul dulceții și în casele mămăriei tale. MOLITVENIC (sec. XVII), 306. – Pl.: maimării. – Și: mămăríe s. f. – Mai1 + mare1 + suf. -ie.

Intrare: maimărie
maimărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimărie
  • maimăria
plural
  • maimării
  • maimăriile
genitiv-dativ singular
  • maimării
  • maimăriei
plural
  • maimării
  • maimăriilor
vocativ singular
plural