4 definiții pentru maiestatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maiestatic, ~ă a [At: CR (1830), 2382/4 / V: ~tet~ / Pl: ~ici, ~ice / E: maiestate + ~ic, cdp ger majestätisch] (Înv) 1 Care aparține monarhului Vz suveran. 2 Care se referă la monarh Vz suveran. 3 Maiestuos (4).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAIESTATIC, -Ă adj. (Învechit, în Transilv.) 1. Care aparține monarhului, care se referă la monarh. V. s u v e r a n. Împărțirea privileghiurilor și lucrarea altor drituri maiestetice ale righii. CR (1830), 2382/4 Aceiași cetitori să dea toată atențiunea la... promisiunea maiestatică de a... coprinde [proiectele de legi] întru o nouă diplomă inaugurală. BARIȚIU, P. A. III, 191. 2. Maiestos (2). Munții maiestatici, înalți, cu coama mare, Ce-aduc în vii estase pe om ce i-a văzut. MUREȘANU, P. 98/6. Ajungem într-o oară și jumătate la Feldru, un sat frumos și cu o biserică maiestatică. F (1881), 239, cf. BARCIANU. – Pl.: maiestatici, -ce. – Și: maiestetic, -ă adj. – Maiestate + suf. -ic, după germ. majestätisch.

Intrare: maiestatic
maiestatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maiestatic
  • maiestaticul
  • maiestaticu‑
  • maiestatică
  • maiestatica
plural
  • maiestatici
  • maiestaticii
  • maiestatice
  • maiestaticele
genitiv-dativ singular
  • maiestatic
  • maiestaticului
  • maiestatice
  • maiestaticei
plural
  • maiestatici
  • maiestaticilor
  • maiestatice
  • maiestaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)