maharadjah sm [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 12/6 / Pl: ~i / E: fr maharadjah] 1 Titlu purtat de prinți indieni. 2 Persoană cu titlul de maharadjah (1).

MAHARADJAH, maharadjahi, s. m. Cel mai înalt titlu de prinț în India; persoană care poartă acest titlu.

MAHARADJAH s.m. Titlu dat marilor principi în India; persoană care are acest titlu. [< fr. maharadjah, cf. hind. maharadjah – mare rege].

MAHARAJAH, maharajahi, s. m. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjah s. m.] – Din fr. maharadjah.

maharani sfi [At: DN³ / E: fr mahäräni] Soție de maharajah.

MAHARAJAH, maharajahi, s. m. (În trecut) Titlu purtat de prinții indieni (suverani); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjah s. m.] – Din fr. maharadjah.

MAHARAJAH s. m. titlu dat marilor principi în India (până în 1956). (< fr. maharadjah)

maharajah s. m., pl. maharajahi

maharajah s. m., pl. maharajahi

maharajah s. m., pl. maharajahi

MAHᾹRᾹDJᾹH (fr., cuv. sanscrit mahā „mare” + rājā „rege”) s. m. (În unele state indiene) Titlu purtat de prinții suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu.

MAHARADJÁH s. m. Titlu purtat de prinții indieni; persoană care deține acest titlu. Aprig apărător al „omului” atât de înjosit în țara maharadjahilor, Anand a participat la luptele din timpul războiului civil din Spania. CONTEMP. 1948, nr. 108, 12/6. - Pl.: maharadjahi. – Din fr. maharadjah.