11 definiții pentru magnitudine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur de pământ. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis.

magnitudine sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr magnitude, lat magnitudo, -inis] 1 Mărime a unui astru. 2 Mărime care indică gradul de intensitate a unui cutremur de pământ. 3 (Pgn; d. fenomene) Amploare.

MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis.

MAGNITÚDINE s.f. 1. Măreție, strălucire a unui astru. 2. Mărime a unui cutremur de pământ. [Cf. lat. magnitudo, fr. magnitude].

MAGNITÚDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr. magnitude, lat. magnitudo)

magnitúdine s. f.1. (geol.) Grad de intensitate (a unui cutremur de pământ) ◊ Magnitudinea cutremurului, după Scara Richter, a fost estimată la 7,3.” Sc. 6 III 77 p. 2. ◊ „Șocul principal, de magnitudine 7,4 grade [...] nu s-a mai repetat.” Sc. 10 III 77 p. 5. ◊ „În ziua de 9 martie 1979 [...] s-a produs în regiunea Vrancea [...] un cutremur cu magnitudinea de 4,4 (scara Richter).” R.l. 10 III 79 p. 5; v. și Sc. 17 IV 79 p. 6. ♦ 2. (astron.) Grad de mărime ◊ „Este vorba de o galaxie spirală, cu magnitudinea 15, care se află la o distanță de 400 milioane ani-lumină de Pământ.” Sc. 5 VI 85 p. 5 (din fr., engl. magnitude; LTR, LGG; DTP; DN, DEX – alt sens, DN3)

MAGNITÚDINE ~i f. 1) Mărime stelară. 2) Mărime a unui cutremur. /<fr. magnitude, lat. magnitudo, ~inis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnitúdine s. f., g.-d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini

magnitúdine s. f., g.-d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAGNITÚDINE s. v. mărime stelară.

MAGNITUDINE s. (ASTRON.) mărime stelară.

Intrare: magnitudine
magnitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnitudine
  • magnitudinea
plural
  • magnitudini
  • magnitudinile
genitiv-dativ singular
  • magnitudini
  • magnitudinii
plural
  • magnitudini
  • magnitudinilor
vocativ singular
plural

magnitudine

  • 1. Mărime stelară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur de pământ.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: