15 definiții pentru magnetit

din care

Explicative DEX

MAGNETIT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magneti s. f.] – Din fr. magnétite.

MAGNETIT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magneti s. f.] – Din fr. magnétite.

magnetit sn [At: DLR / V: sf / E: fr magnétite] Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie închisă din rocile eruptive, care atrage fierul Vz magnet.

MAGNETIT s. m. Minereu de fier de culoare neagră, feromagnetic, care conține mari cantități de fier sub formă de oxizi. – Variantă: magneti s. f.

MAGNETIT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite].

MAGNETIT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite)

MAGNETIT n. Oxid natural de fier cu proprietăți magnetice. /<fr. magnétite[1]

  1. Var. magnetită LauraGellner

MAGNETI s. f. v. magnetit.

MAGNETI s. f. v. magnetit.

MAGNETI s. f. v. magnetit.

magneti sf vz magnetit

MAGNETI s.f. v. magnetit.

*magnetítă f., pl. e (d. magnet). Min. O peatră negricĭoasă cu luciŭ metalic (oxid natural de fer magnetic [Fe2 O3 FeO]) care are unele varietățĭ care-s magnețĭ.

Ortografice DOOM

magnetit s. n.

magnetit s. n.

magnetit s. n.[1]

  1. Var. magnetită LauraGellner

Enciclopedice

MAGNETÍT (MAGNETÍTĂ) (< fr. {i}) s. n. Oxid natural de fier cristalizat în sistem cubic, negru, metalic, magnetic; apare în cristale octoedrice sau în agregate grăunțoase și este unul dintre principalele minereuri de fier.

Tezaur

MAGNETÍT subst. Minereu de fier de culoare neagră, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. V. m a g n e t. Din fr. magnétite.

Intrare: magnetit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetit
  • magnetitul
  • magnetitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetit
  • magnetitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magneti
  • magnetita
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetite
  • magnetitei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnetitsubstantiv neutru

  • 1. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.