12 definiții pentru magnetit magnetită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

magnetit sn [At: DLR / V: sf / E: fr magnétite] Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie închisă din rocile eruptive, care atrage fierul Vz magnet.

MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite.

MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis, care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite.

MAGNETÍT s. m. Minereu de fier de culoare neagră, feromagnetic, care conține mari cantități de fier sub formă de oxizi. – Variantă: magnetítă s. f.

MAGNETÍT s.m. Oxid natural de fier. [Var. magnetită s.f. / < fr. magnétite].

MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite)

MAGNETÍT n. Oxid natural de fier cu proprietăți magnetice. /<fr. magnétite[1]

  1. Var. magnetită LauraGellner

MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit.

MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit.

MAGNETÍTĂ s. f. v. magnetit.

MAGNETÍTĂ s.f. v. magnetit.

*magnetítă f., pl. e (d. magnet). Min. O peatră negricĭoasă cu luciŭ metalic (oxid natural de fer magnetic [Fe2 O3 FeO]) care are unele varietățĭ care-s magnețĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetít s. n.[1]

  1. Var. magnetită LauraGellner

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAGNETÍT (MAGNETÍTĂ) (< fr. {i}) s. n. Oxid natural de fier cristalizat în sistem cubic, negru, metalic, magnetic; apare în cristale octoedrice sau în agregate grăunțoase și este unul dintre principalele minereuri de fier.

Intrare: magnetit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetit
  • magnetitul
  • magnetitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetit
  • magnetitului
plural
vocativ singular
plural
magnetită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magneti
  • magnetita
plural
genitiv-dativ singular
  • magnetite
  • magnetitei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)