MAGISTERIU s.n. 1. Stagiu de trei ani după obținerea licenței în teologie, echivalent cu doctoratul. 2. Formă de învățămînt superior din Italia care conferă un titlu universitar în litere și pedagogie, valabil pentru învățămîntul mediu. [Pron. -riu. / < lat. magisterium, cf. fr. magistère, it. magistero].