4 definiții pentru maghicesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGHICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care se referă la mag2 sau la magie; de mag, al magului, magic. Măiestria cea maghicească. FL. D. (1680), 332/17. Să obicinuisă a să sluji cu tot feliul de meșteșuguri maghicești și descintătoare. MOLNAR, I. 66/12. Filosofii grecești mult cinstea școala maghicească. id. ib. 171/19. Nu e de lipsă să știe omul taine maghicești, nici cum nu va preface arama în. aur. ȚICHINDEAL, F. 391/21. ◊ F i g. Această maghicească putere a poeziei au priceput-o mulți (a. 1827). BV III, 548. - Pl.: maghicești.Mag2 + suf. -icesc.

maghicesc, ~ească a, av [At: FL. D. (1680), 332/17 / Pl: ~ești / E: mag2 + -icesc] 1-4 Magic (1-4).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAGHICÉSC adj. v. magic, misterios, ocult.

maghicesc adj. v. MAGIC. MISTERIOS. OCULT.

Intrare: maghicesc
maghicesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maghicesc
  • maghicescul
  • maghicescu‑
  • maghicească
  • maghiceasca
plural
  • maghicești
  • maghiceștii
  • maghicești
  • maghiceștile
genitiv-dativ singular
  • maghicesc
  • maghicescului
  • maghicești
  • maghiceștii
plural
  • maghicești
  • maghiceștilor
  • maghicești
  • maghiceștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)