MACULATURĂ s. f. 1. Hârtie prost tipărită, pătată care se rebutează; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța. ♦ Hârtie de calitate inferioară folosită pentru ambalaje sau, prin topire, ca materie primă pentru fabricile de hârtie. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.