MAQUIS, maquis-uri, s. n. 1. Formațiune vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. [Scris și: machis. – Pr.: machi] – Cuv. fr.^[1]

machi vr [At: CV 1950, nr. 4, 42 / V: (înv) mahi / Pzi: ~chesc / E: rrm makhiv] (Pfm) A se îmbăta.

mahi v vz machi

maquis sn [At: DN³ / S și: machi / P: machi / E: fr maquis] 1 Formație vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2 Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea război mondial.

MAQUIS s. n. 1. Formație vegetală deasă, compusă din tufișuri și din arbuști veșnic verzi, caracteristică unor regiuni mediteraneene. 2. Mișcare a partizanilor francezi din timpul celui de-al doilea război mondial. [Scris și: machi. – Pr.: machi]^[1]

MACHI s. n. Formație vegetală de tufișuri și arbuști adaptați la uscăciune, caracteristică regiunii din jurul Mării Mediterane.

MACHI s.n. 1. Teren acoperit cu o vegetație de tufișuri și de arbuști spinoși, adaptați, care se întîlnește în unele regiuni mediteraneene. 2. Formații de luptători pentru libertate, de partizani, în al doilea război mondial (mai ales din Franța, din Spania și din Italia). [Pl. invar. scris și maquis. / < fr. maquis, cf. cors. macchia].

MAQUIS s.n. v. machi.

machi, machesc v. r. a se îmbăta.

MACHÍ vb. IV v. mahi.