machiaj sn [At: CONTEMP. 1955, nr. 464, 2/3 / P: ~chi-aj / Pl: ~e / E: fr maquillage] 1 Fardare. 2 Farduri. 3 Aplicare de farduri sau de diverse accesorii pentru realizarea unei anumite fizionomii în teatru sau în cinema Si: machiere (2). 4 Cameră unde se face machiajul (3).

MACHIAJ, machiaje, s. n. Operație prin care i se dă cuiva (mai ales unui actor), cu ajutorul fardului, o anumită înfățișare; grimă. – Pronunțat: -chi-aj.

MACHIAJ s.n. Operația de grimare a unui actor, făcută în scopul de a-i da înfățișarea cerută de un anumit rol; machiere. [Pron. -chi-aj. / cf. fr. maquillage].

MACHIAJ s. n. operație de grimare a unui actor, făcută cu scopul de a-i da înfățișarea cerută de rolul interpretat; machiere. (< fr. maquillage)

MACHIAJ ~e n. 1) v. A MACHIA. 2) Strat de fard pe fața celui machiat. /<fr. maquillage

machiaj (desp. -chi-aj) s. n., pl. machiaje

machiaj (-chi-aj) s. n., pl. machiaje

machiaj s. n. (sil. -chi-aj), pl. machiaje

MACHIAJ s. 1. v. fardare. 2. v. grimare.

MACHIAJ s. 1. fardare, fardat, machiat, machiere, vopsire, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.) 2. grimare, grimă, machiere. (~ unui actor.)

MACHIAJ s. n. Acțiunea de a (s e) m a c h i a și rezultatul ei; machiere. V. g r i m ă. Machiajul se făcea în văzul tuturor, contemp. 1955, nr. 464, 2/3. Toate personajele care apar în această piesă să poarte un machiaj puternic, T februarie 4. Totul, pînă și machiajul actorilor, concură, prin mijloacele grotescului, la satirizarea. . . unor tare ale societății vremii. ib. ianuarie 90, cf. L 1963, nr. 130, 10/1. – Pronunțat: -chi-aj. – Pl.: machiaje. – Din fr. maquillage.