Definiția cu ID-ul 960683:
Enciclopedice
MACARIE, gr. Mαϰάριος; „fericit” 1. Macarie, nume mai ales călugăresc; – doi egumeni (Ștef); Măcăr/escu, -ești s. 2. Măcare, olt. (Cand 164). 3. Cu afer.: Căriuș, Maria (Sur XIII).
MACARIE, gr. Mαϰάριος; „fericit” 1. Macarie, nume mai ales călugăresc; – doi egumeni (Ștef); Măcăr/escu, -ești s. 2. Măcare, olt. (Cand 164). 3. Cu afer.: Căriuș, Maria (Sur XIII).