2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACADĂU s. m. v. măgădău.

MACADẮU s. m. v. măgădău.

MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Cf. măgădan.

măgădan sm [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~i / E: ns cf măgădău] (Fam) Măgădău.

măgădău sm [At: CONV. LIT. XI, 67 / V: (reg) macad~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Fam) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost Si: măgădan Vz căscăund.

MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.

MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Regional) Bărbat mare la trup; vlăjgan, lungan. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine.Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. – Variantă: mîgădán[1] (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.

  1. Intrarea mîgădan face trimitere la măgădan, care nu figurează în dicționar. — gall

MÎGĂDÁN s. m. v. măgădan.[1]

  1. Măgădan nu figurează în dicționar. Varianta aceasta este menționată la intrarea măgădău. — gall

măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].

măgădán și -dắŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăra). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macadắu (= măgădău) s. m. (pl. macadăi)

măgădắu (reg.) s. m., art. măgădắul; pl. măgădắi, art. măgădắii

măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

Intrare: macadău
macadău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măgădău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgădău
  • măgădăul
  • măgădău‑
plural
  • măgădăi
  • măgădăii
genitiv-dativ singular
  • măgădău
  • măgădăului
plural
  • măgădăi
  • măgădăilor
vocativ singular
  • măgădăule
plural
  • măgădăilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macadău
  • macadăul
  • macadău‑
plural
  • macadăi
  • macadăii
genitiv-dativ singular
  • macadău
  • macadăului
plural
  • macadăi
  • macadăilor
vocativ singular
  • macadăule
plural
  • macadăilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâgădan
  • mâgădanul
plural
  • mâgădani
  • mâgădanii
genitiv-dativ singular
  • mâgădan
  • mâgădanului
plural
  • mâgădani
  • mâgădanilor
vocativ singular
  • mâgădanule
  • mâgădane
plural
  • mâgădanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măgădău macadău mâgădan

  • 1. regional Bărbat mare la trup (și cam prost).
    exemple
    • Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50.
      surse: DLRLC
    • Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. măgădan
    surse: DEX '98 DEX '09