7 definiții pentru măzăcie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măzăcie sf [At: ȘEZ. VII, 141 / Pl: ~ii / E: mazac + -ie] (Îrg) 1 Murdărie. 2 Neglijență.

MĂZĂCÍE, măzăcii, s. f. (Regional) Murdărie, necurățenie. În casă gunoi și măzăcie, de să fugi pe lume. ȘEZ. VII 141.

MĂZĂCÍE, măzăcii, s. f. (Reg.) Murdărie, necurățenie. – Din măzac (puțin folosit) + suf. -ie.

MĂZĂCIE s. f. (Mold.) Murdărie. (Fig.) Iară a voastră ocară și băstămată măzăcie, ca tălanița dezmățată, pre ulița a să purta, pricină sînteți. CANTEMIR, HR. Etimologie: măzac + suf. -cie. Vezi și măzac, măzăceală.

măzăcíe f. (d. măzac). Est. Rar. Murdărie. Scriere de om ignorant.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂZĂCÍE s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

măzăcie s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

Intrare: măzăcie
măzăcie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzăcie
  • măzăcia
plural
  • măzăcii
  • măzăciile
genitiv-dativ singular
  • măzăcii
  • măzăciei
plural
  • măzăcii
  • măzăciilor
vocativ singular
plural

măzăcie

etimologie:

  • măzac (puțin folosit) + sufix -ie.
    surse: DLRM