mătăsică sf [At: CARAGIALE, M. 144 / Pl: ~ici / E: mătase + -ică] 1-10 (Șhp) Mătase (1-5) (fină) Si: (reg) mătăsucă (1-10), mătăsufă (1-10). 11 Țesătură fină de mătase (1) amestecată cu bumbac Si: (reg) mătăsucă (11). 12 (Reg) Mătasea (10) porumbului. 13 (Bot; reg) Mătasea-iepurelui (Cuscata arvensis).

MĂTĂSICĂ s. f. (Învechit) Țesătură subțire din mătase vegetală amestecată cu bumbac.

MĂTĂSICĂ f. (diminutiv de la mătase) Țesătură subțire din fibre de mătase amestecate cu fibre de bumbac. /mătase + suf. ~ică

mătăsică f. stofă de mătase subțire și mai ordinară.

mătăsícă f., pl. icĭ și ele (dim. d. matasă). Stofă de matasă maĭ ordinară, amestecată cu ață. Matasă, tortel.

mătăsică s. f., g.-d. art. mătăsicii

mătăsică s. f., g.-d. art. mătăsicii

mătăsică s. f., g.-d. art. mătăsicii

MĂTĂSICĂ s. (TEXT.) (reg.) mătăsucă.

mătăsică s.f. (ind. text.) <reg.> mătăsucă, mătăsuță. Are o bluză din mătăsică verde.

MĂTĂSICĂ s. (TEXT.) (reg.) mătăsucă.

MĂTĂSÍCĂ ș. f. Diminutiv al lui m ă t a s e. Țesătură subțire de mătase (1) (amestecată cu bumbac); (regional) mătăsucă. E destul de șic îmbrăcată; un corsaj de mătăsică roșie, fusta de mătase neagră. CARAGIALE, M. 144, cf. ALEXI, W., BARCIANU. 2. (Regional) Cf. m ă t a s e (2). DAMÉ, T. 63, cf. PAMFILE, A. R. 88. 3. (Bot. ; regional) Mătasea-iepurelui (Cuscata arvensis). Cf. m ă t a s e (3). ȚOPA, C. 219. – Mătase + suf. -ică.