4 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. – Măsurat1 + suf. -oare.

MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. – Măsurat1 + suf. -oare.

măsurătoare sf [At: (a. 1804) TES. II 330 / Pl: ~ori / E: măsurat1 + -oare] 1-2 Măsurare (1-2).

MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Determinare a valorii unei mărimi (a unei dimensiuni, a unor cantități etc.); măsurare. Într-o zi... veniră mai mulți oameni și făcură niște măsurători. PAS, Z. I 203.

MĂSURĂTOÁRE ~óri f. Determinare a unei mărimi sau valori; măsurare. /măsurat + suf. ~oare

măsurătoáre f., pl. orĭ. Operațiunea măsurăriĭ pămîntuluĭ saŭ și a altor lucrurĭ.

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S. m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ◊ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S. n. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -ător.

măsurător, ~oare [At: LB / V: (reg) (3-6) ~rit~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: măsura + -(ă)tor] 1 a Care măsoară. 2 a Cu care se măsoară. 3 sm Persoană care măsoară ceva. 4 sm Lucrător care efectuează măsurători la cherestea, textile etc. 5 sm (Pop; îs) ~ de pământ Inginer hotarnic. 6 sm (Nob; determinat prin „de lume”) Persoană care călătorește mult, umblă, colindă. 7 s (Reg) Cot (42) de măsurat. 8 sf (Reg) Cumpănă cu apă folosită de zidari și dulgheri. 9 s Zgârieci. 10 sf (rar) sm (Reg) Vas tronconic de lemn, având capacitatea de 10 kg, cu care se măsoară laptele la stână. 11 sf sm (Reg) Vas cu care se ia vama la moară. 12 sf Țrar) sm (Reg) Vas de metal cu care se măsoară încărcătura de pușcă. 13 smf (Ent; reg) Repede (Ciciudela campestris$).

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S. m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ◊ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor.

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj. (Rar) Care măsoară. (Substantivat) Domnul Negru-vodă... măsurător de lume, Ce vrea pe-a ei măsură ca să-și croiască-un nume! ALECSANDRI, P. III 133. ♦ Care ajută la măsurat, cu care se măsoară. Compas măsurător. ♦ (Substantivat, n.) Calibru sau instrument folosít pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect.

MĂSURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care măsoară; care servește la măsurat. /a măsura + suf. ~ător

MĂSURĂTÓR2 ~oáre n. Instrument pentru măsurat sau pentru verificarea măsurării. /a măsura + suf. ~ător

MĂSURĂTÓR3 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care efectuează operații de măsurare. /a măsura + suf. ~ător

măsurătór, -oáre adj. și s. Acela care măsoară. S. m. Cotar (o omidă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsurătoáre s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri

măsurătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. măsurătoárei; pl. măsurătoáre

măsurătoáre (acțiune, instrument) s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri

măsurătór1 (rar) adj. m., s. m., pl. măsurătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. măsurătoáre

măsurătór2 (instrument) s. n., pl. măsurătoáre

măsurătór adj. m., pl. măsurătóri; f. sg. și pl. măsurătoáre

măsurătór (instrument) s. n., pl. măsurătoáre

arată toate definițiile

Intrare: măsurătoare (operație)
măsurătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurătoare
  • măsurătoarea
plural
  • măsurători
  • măsurătorile
genitiv-dativ singular
  • măsurători
  • măsurătorii
plural
  • măsurători
  • măsurătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: măsurătoare (persoană)
măsurătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurătoare
  • măsurătoarea
plural
  • măsurătoare
  • măsurătoarele
genitiv-dativ singular
  • măsurătoare
  • măsurătoarei
plural
  • măsurătoare
  • măsurătoarelor
vocativ singular
  • măsurătoare
  • măsurătoareo
plural
  • măsurătoarelor
Intrare: măsurător (adj.)
măsurător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurător
  • măsurătorul
  • măsurătoru‑
  • măsurătoare
  • măsurătoarea
plural
  • măsurători
  • măsurătorii
  • măsurătoare
  • măsurătoarele
genitiv-dativ singular
  • măsurător
  • măsurătorului
  • măsurătoare
  • măsurătoarei
plural
  • măsurători
  • măsurătorilor
  • măsurătoare
  • măsurătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: măsurător (obiect)
măsurător3 (s.n,) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsurător
  • măsurătorul
  • măsurătoru‑
plural
  • măsurătoare
  • măsurătoarele
genitiv-dativ singular
  • măsurător
  • măsurătorului
plural
  • măsurătoare
  • măsurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măsurătoare (operație)

etimologie:

  • Măsurat + sufix -oare.
    surse: DEX '09 DEX '98

măsurător (adj.)

  • 1. rar Care măsoară; cu care se măsoară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Compas măsurător.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Măsura + sufix -ător.
    surse: DEX '09

măsurător, -oare (persoană) măsurătoare

  • 1. Persoană care măsoară ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Domnul Negru-vodă... măsurător de lume, Ce vrea pe-a ei măsură ca să-și croiască-un nume! ALECSANDRI, P. III 133.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Lucrător care efectuează operații de măsurare.
      surse: DEX '09
    • 1.2. popular Măsurător de pământ = inginer hotarnic.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Măsura + sufix -ător.
    surse: DEX '09

măsurător (obiect)

  • 1. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Măsura + sufix -ător.
    surse: DEX '09