2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

MĂRMURIU, -IE adj. v. marmoreu.[1]

  1. La intrarea marmoreu nu figurează această variantă. — gall

mărmuriu a. cu vine ca marmura: cu pulpa mărmurie AL.

mărmuríŭ, -íe adj. Rar. Cu vine ca marmura. Alb ca marmura.

MARMOREU, -EE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmoreean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

marmoreu, ~ee a [At: EMINESCU, O. I, 172 / A și: marmoreu / Pl: ~ei, ~ee / E: lat marmoreus, it marmoreo] (Rar) Marmorean (3).

MARMOREU, -EE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmorean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

MARMOREU, -EE, marmorei, -ee, adj. (Latinism rar) Marmorean. Din negru giulgi se desfășor Marmoreele brațe. EMINESCU, O. I 172.

MARMOREU, -EE adj. (Rar) Marmorean. [Pron. -reu, -re-e. / < lat. marmoreus, it. marmoreo].

MARMOREU, -EE adj. marmorean. (< lat. marmoreus, it. marmoreo)

marmoreu a. ce seamănă cu marmura: marmoreele brațe EM.

Ortografice DOOM

marmoreu (rar) adj. m., pl. marmorei; f. sg. și pl. marmoree

marmoreu (rar) adj. m., pl. marmorei; f. sg. și pl. marmoree

marmoreu adj. m., pl. marmorei; f. sg. și pl. marmoree

Sinonime

MARMOREU adj. v. marmorean.

marmoreu, -ee adj. (rar) v. Marmoreean.

marmoreu adj. v. MARMOREAN.

Arhaisme și regionalisme

mărmuriu, mărmurie, mărmurii, adj. (reg.) cu vinișoare ca marmura, cu aspect de marmură.

Tezaur

MARMORÉU, -ÉE adj. Marmorean (2). Din negru giulgiu se desfășor Marmoreele brațe. EMINESCU, O. I, 172. De ce ar pune doruri vagi și nostalgii neînțelese pe frunți care nu cer decît să rămînâ reci în marmoreea lor albeață? PETICĂ, O. 246. - Accentuat și: marmoreu. – Pl.: marmorei,-ee. - Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

Intrare: mărmuriu
mărmuriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmuriu
  • mărmuriul
  • mărmuriu‑
  • mărmurie
  • mărmuria
plural
  • mărmurii
  • mărmuriii
  • mărmurii
  • mărmuriile
genitiv-dativ singular
  • mărmuriu
  • mărmuriului
  • mărmurii
  • mărmuriei
plural
  • mărmurii
  • mărmuriilor
  • mărmurii
  • mărmuriilor
vocativ singular
plural
Intrare: marmoreu
marmoreu adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marmoreu
  • marmoreul
  • marmoreu‑
  • marmoree
  • marmoreea
plural
  • marmorei
  • marmoreii
  • marmoree
  • marmoreele
genitiv-dativ singular
  • marmoreu
  • marmoreului
  • marmoree
  • marmoreei
plural
  • marmorei
  • marmoreilor
  • marmoree
  • marmoreelor
vocativ singular
plural
mărmuriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmuriu
  • mărmuriul
  • mărmuriu‑
  • mărmurie
  • mărmuria
plural
  • mărmurii
  • mărmuriii
  • mărmurii
  • mărmuriile
genitiv-dativ singular
  • mărmuriu
  • mărmuriului
  • mărmurii
  • mărmuriei
plural
  • mărmurii
  • mărmuriilor
  • mărmurii
  • mărmuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marmoreu, marmoreeadjectiv

  • 1. rar Marmoreean. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: marmoreean
    • format_quote Din negru giulgi se desfășor Marmoreele brațe. EMINESCU, O. I 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.