8 definiții pentru mărginuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.

mărginuță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: margine + -uță] 1-2 (Șhp) Margine (1) (mică) Si: mărgioară (1-2).

MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.

MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine. Li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărginúță (rar) s. f., g.-d. art. mărginúței; pl. mărginúțe

mărginúță s. f., g.-d. art. mărginúței; pl. mărginúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINÚȚĂ s. (reg.) mărgioară.

Intrare: mărginuță
mărginuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginuță
  • mărginuța
plural
  • mărginuțe
  • mărginuțele
genitiv-dativ singular
  • mărginuțe
  • mărginuței
plural
  • mărginuțe
  • mărginuțelor
vocativ singular
plural

mărginuță

  • 1. rar Diminutiv al lui margine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărgioară attach_file un exemplu
    exemple
    • Li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Margine + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09