10 definiții pentru mărfușoară mărfșoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRFUȘOÁRĂ, mărfușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui marfă. [Var.: mărfșoáră s. f.] – Marfă + suf. -ușoară.

mărfușoa sf [At: GORJAN, H. IV, 135/21 / V: (pop) ~rfș~ / Pl: ~re / E: marfă + -ușoară] 1-2 (Fam; șhp) Marfa (7) (puțină și bună) Si: (rar) mărfuliță (1-2). 3-4 (Dep) Marfă (puțină sau) fără valoare.

MĂRFUȘOÁRĂ, mărfușoare, s. f. Diminutiv al lui marfă. [Var.: mărfșoáră s. f.] – Marfă + suf. -ușoară.

MĂRFUȘOÁRĂ, mărfușoare, s. f. Diminutiv al lui marfă. (Atestat în forma regională mărfșoară) Mă duc cu ceva mărfșoară. GORJAN, H. IV 135. – Variantă: (regional) mărfșoáră s. f.

MĂRFȘOÁRĂ s. f. v. mărfușoară.

MĂRFȘOÁRĂ s. f. v. mărfușoară.

MĂRFȘOÁRĂ s. f. v. mărfușoară.

mărfșoa sf vz mărfușoară


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărfușoáră (fam.) s. f., g.-d. art. mărfușoárei; pl. mărfușoáre

mărfușoáră s. f., g.-d. art. mărfușoárei; pl. mărfușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRFUȘOÁRĂ s. (rar) mărfuliță.

Intrare: mărfușoară
mărfușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărfușoa
  • mărfușoara
plural
  • mărfușoare
  • mărfușoarele
genitiv-dativ singular
  • mărfușoare
  • mărfușoarei
plural
  • mărfușoare
  • mărfușoarelor
vocativ singular
plural
mărfșoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărfșoa
  • mărfșoara
plural
  • mărfșoare
  • mărfșoarele
genitiv-dativ singular
  • mărfșoare
  • mărfșoarei
plural
  • mărfșoare
  • mărfșoarelor
vocativ singular
plural

mărfușoară mărfșoară

etimologie:

  • Marfă + sufix -ușoară.
    surse: DEX '98 DEX '09