5 definiții pentru mărămuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRĂMÚȚĂ, mărămuțe, s. f. (Rar) Mărămioară. – Maramă + suf. -uță.

MĂRĂMÚȚĂ, mărămuțe, s. f. (Rar) Mărămioară. – Maramă + suf. -uță.

mărămuță sf vz năfrămuță

MĂRĂMÚȚĂ, mărămuțe, s. f. Mărămioară. Ea le donează mărămuțe. MARIAN, NU. 642.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărămúță (rar) s. f., g.-d. art. mărămúței; pl. mărămúțe

mărămúță s. f., g.-d. art. mărămúței; pl. mărămúțe

Intrare: mărămuță
mărămuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărămuță
  • mărămuța
plural
  • mărămuțe
  • mărămuțele
genitiv-dativ singular
  • mărămuțe
  • mărămuței
plural
  • mărămuțe
  • mărămuțelor
vocativ singular
plural

mărămuță

etimologie:

  • Maramă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09