2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mănânțăla vt [At: ALR I, 1772/283 / V: mân~ / Pzi: ~lez / E: ns cf amenința] (Fșa) 1 (Trs) A amenința. 2 (Reg) A ocărî.

mânânțăla v vz mănânțăla


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂNÂNȚĂLÁ vb. v. amenința.

Intrare: mănânțălat
mănânțălat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănânțălat
  • mănânțălatul
  • mănânțălatu‑
  • mănânțăla
  • mănânțălata
plural
  • mănânțălați
  • mănânțălații
  • mănânțălate
  • mănânțălatele
genitiv-dativ singular
  • mănânțălat
  • mănânțălatului
  • mănânțălate
  • mănânțălatei
plural
  • mănânțălați
  • mănânțălaților
  • mănânțălate
  • mănânțălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: mănânțăla
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mănânțăla
  • mănânțălare
  • mănânțălat
  • mănânțălatu‑
  • mănânțălând
  • mănânțălându‑
singular plural
  • mănânțălea
  • mănânțălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mănânțălez
(să)
  • mănânțălez
  • mănânțălam
  • mănânțălai
  • mănânțălasem
a II-a (tu)
  • mănânțălezi
(să)
  • mănânțălezi
  • mănânțălai
  • mănânțălași
  • mănânțălaseși
a III-a (el, ea)
  • mănânțălea
(să)
  • mănânțăleze
  • mănânțăla
  • mănânțălă
  • mănânțălase
plural I (noi)
  • mănânțălăm
(să)
  • mănânțălăm
  • mănânțălam
  • mănânțălarăm
  • mănânțălaserăm
  • mănânțălasem
a II-a (voi)
  • mănânțălați
(să)
  • mănânțălați
  • mănânțălați
  • mănânțălarăți
  • mănânțălaserăți
  • mănânțălaseți
a III-a (ei, ele)
  • mănânțălea
(să)
  • mănânțăleze
  • mănânțălau
  • mănânțăla
  • mănânțălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)